ProEtnica transformă afirmarea diferenței într-un prilej de cunoaștere reciprocă

A doua zi a Festivalului ProEtnica Sighișoara, ediția a XXII-a

Festivalul Intercultural ProEtnica 2026 a continuat joi, 27 august, în Cetatea Sighișoarei, reliefând întâlnirea dintre comunitățile etnice ale României, într-un program în care muzica și dansul, filmul documentar și literatura au vorbit, prin mijloace diferite, despre același lucru: felul în care identitatea se păstrează prin memorie, dar se afirmă și se îmbogățește prin întâlnirea cu ceilalți.

După deschiderea oficială și masa rotundă aniversară din prima zi, dedicată celor 25 de ani de ProEtnica, în cea de-a doua zi festivalul a trecut astfel de la reflecția asupra propriului drum la expresia vie a diversității pe care o aduce, an de an, în Piața Cetății.

Discuțiile purtate miercuri seara la masa rotundă „25 de ani ProEtnica – diversitatea etnică, drept factor al păcii, stabilității și dezvoltării sociale și economice”, organizată în colaborare cu Fundația Hanns Seidel România, au continuat să ofere una dintre cheile de lectură ale acestei ediții aniversare. Un sfert de secol de ProEtnica înseamnă nu numai succesiunea unor ediții de festival, ci construirea, în timp, a unui spațiu în care comunitățile minorităților naționale au putut să se prezinte prin propriile valori, tradiții și forme de expresie, iar publicul să descopere diversitatea nu ca pe o realitate abstractă, ci prin întâlnirea directă cu oamenii care o reprezintă. Au participat, între alții, E.S. Angela Ganninger, Ambasadoarea Republicii Federale Germania în România, Cristian Roșu, consilier de stat în cadrul Administrației Prezidențiale a României, Dincer Geafer  și Thomas Șindilariu, subsecretari de stat în cadrul Departamentului pentru Relații Interetnice al Guvernului României, Iulian Praja, managerul Centrului Județean pentru Cultură Tradițională și Educație Artistică Mureș, și Volker Reiter, directorul Festivalului ProEtnica.

Deschizând masa rotundă, Maria Koreck, directorul Asociației DIVERS a spus următoarele:  „25 de ani de ProEtnica este un prilej de a privi în urmă, de a  recunoaște contribuția pe care ProE a avut-o în acest sfert de secol, dar mai ales de a ne întreba ce înseamnă diversitatea etnică pentru societatea în care vrem să trăim de acum înainte. ProEtnica a creat un spațiu în care comunitățile etnice din România și-au făcut cunoscute cultura și tradițiile, s-au întâlnit și au dialogat între ele și cu populația majoritară... Avem tendința de a ne închide în propriile noastre culturi și nu depunem eforturi pentru a ne face cunoscuți. Dar, dacă vrem ca dialogul interetnic promovat de ProEtnica să producă o reală schimbare, trebuie să asigurăm o continuitate. Ea nu vine de la  sine, ci presupune efort, resurse și asumare. Aceste trei coordonate sunt promovate preponderent de Departamentul pentru Relații Interetnice și de Ministerul Culturii. Ideea, pentru următorii 25 de ani, este să nu trăim doar unii lângă alții, ci să învățăm să construim unii cu ceilalți.”

Masa rotundă s-a bucurat și de prezența prof. univ. dr. Radu Carp de la Universitatea din București.  În cadrul analizei sale, el a afirmat următoarele:  „Faptul că ne aflăm astăzi împreună îmi oferă o doză de optimism pentru a spune că vom rămâne împreună și anul viitor deși nu avem o garanție în acest sens. De la an la an, constatăm că situația din punctul de vedere financiar și al înțelegerii însemnătății acestui festival este din ce în ce mai proastă. Există însă  un element de continuitate: Președintele României a acordat Înaltul său patronaj pentru ProEtnica - indiferent care a fost acest președinte timp de 25 de ani. Este un lucru bun, pentru că în România continuitatea inițiativelor este ceva rar. Cred că doar Festivalul George Enescu beneficiază de același patronaj de peste 25 de ani. ProEtnica este, așadar, un proiect de excelență culturală  al României. Din păcate, el nu se bucură de aceeași mediatizare ca festivalul Enescu, cu excepția implicării masive a TVR. Ministerul Culturii nu este reprezentat azi la nivelul anilor anteriori, iar noua sa formulă de finanțare, cu care personal nu sunt de acord, a făcut ca ProEtnica să sufere în acest an, inclusiv prin anularea Școlii de Vară Academia ProEtnica. Este o problemă de strategie și de definire a priorităților. E lăudabil că minoritățile s-au implicat financiar anul acesta, dar aceasta poate să rămână o chestiune pe termen lung.”

Subsecretarul de stat în Departamentul pentru Relații Interetnice din cadrul Guvernului României, Dincer Geafer, a punctat, la rândul său:

„Ca dobrogean, înainte de a porni, în 2003-2004,  ProEtnica,  credeam că numai noi, dobrogenii, suntem atât de fericiți pentru că trăim într-o comunitate atât de diversă și împărtășim atâtea experiențe, cu atât mai mult cu cât vedeam în jurul nostru în anumite țări sau anumite zone că situația nu era tot atât de fericită și eram într-un fel de lume a mea, dobrogeană. Când am ajuns la ProEtnica am constatat că avem câte o mică Dobrogea în inima fiecăruia dintre noi. Cel mai important este să ne putem uni eforturile individuale într-unul colectiv. Mă bucur că regăsesc aici mulți participanți la primele ediții și rămân în continuare implicați. Eu recunosc, atunci când m-am gândit la cei 25 de ani, mi-a venit în minte un om: Eduard Antonian,  care acum ne urmărește de undeva, de Sus ...Noi suntem generația care începe să culeagă roadele vremurilor de început ale ProEtnica  și ne revine datoria de a face același lucru cu tinerii din cadrul comunităților, să dezvoltăm acest concept. Pe de altă parte, aș sugera să promovăm mai mult festivalul pe plan extern prin intermediul institutelor culturale române și reprezentanțelor statului român în afară și putem participa cu un ansamblu sau mai multe la evenimente care au loc în alte țări, inclusiv pentru a prezenta conceptul ProEtnica. Aș sublinia implicarea mai mare a tinerilor, iar dl. Volker Reiter pare a fi cel mai tânăr dintre noi și are cheia care face să funcționeze acest festival. ProEtnica va dăinui, firește, dar nouă ne revine sarcina de a-l susține neîncetat prin toate mijloacele de care dispunem. Da, Sighișoara este capitala europeană a toleranței și a diversității ; așa a fost și așa sper să fie și pe mai departe.”

Alocuțiunea subsecretarului de stat Dincer Geafer s-a adăugat, în felul acesta, cuvintelor rostite de colegul său, subsecretarul de stat Thomas Șindilariu, care, cu o zi în urmă, rostea pe scena din Piața Cetății Medievale Sighișoara,  următoarele cuvinte:

„De 25 de ani, ProEtnica ne unește. 25 de ani înseamnă o perioadă mai lungă chiar și decât cea de referință a României între cele două Războaie Mondiale. Este o perioadă a ProEtnica în care am avut pacea de a ne întâlni și de a vorbi unii cu ceilalți despre cum suntem, cum ne vedem, și cum vrem să conviețuim. Pentru că fără acest lucru, nu o să ne mai înțelegem unii pe ceilalți.  Departamentul pentru Relații Interetnice dorește ca evenimentul ProEtnica să continue nu pentru 25 de ani, ci pentru minimum 125 de ani !”.

Privite din perspectiva acestor 25 de ani, chiar momentele artistice ale festivalului dobândesc o semnificație care depășește spectacolul. Costumul, cântecul, dansul, limba și memoria unei comunități sunt forme prin care identitatea se transmite, însă scena ProEtnica le așază împreună, transformând afirmarea diferenței într-un prilej de cunoaștere reciprocă.

Dar ProEtnica și-a continuat joi dialogul și dincolo de scena artistică. Salonul Literar a găzduit, la Casa cu Cerb, întâlnirea cu scriitoarea Mariana Gorczyca și prezentarea unei povești interetnice legate de noua sa carte, Meciul lui Michael Zwüschen. Pornind de la literatura care urmărește Dunărea și comunitățile așezate de-a lungul ei, dialogul a ajuns inevitabil la prezent: la frontiere care s-au schimbat de-a lungul istoriei, la oamenii care au rămas între aceste frontiere, la memoria traumelor și, mai ales, la nevoia de pace.

Întrebarea „Putem face pace prin povești?” a primit un răspuns care poate fi citit și în cheia întregului festival. Literatura, spunea Mariana Gorczyca, poate avea un rol terapeutic: cititorul se recunoaște în poveste și, prin această recunoaștere, își poate atenua propriile traume. Iar locurile în care trăim, dincolo de locul în care ne-am născut, ajung să ne modeleze identitatea.

O altă formă de recuperare a memoriei a fost oferită de secțiunea de film, prin proiecția documentarului Memory of the community – Gheorgheni și Frumoasa, realizat de Uniunea Armenilor din România. Filmul reprezintă episodul-pilot al unei arhive sociologice mai ample dedicate diasporei armene din România și urmărește două comunități din Transilvania: Frumoasa și Gheorgheni. În documentar apare, între alții, cel care era, la momentul filmărilor, cel mai vârstnic și singurul vorbitor de limbă armeană din Harghita, trecut de pragul celor 100 de ani și dispărut la scurt timp după realizarea filmului.

Filmul vorbește astfel nu numai despre trecutul armenilor din Transilvania, a căror comunitate documentată aici datează aproximativ din secolul al XVII-lea, ci și despre fragilitatea memoriei vii. Atunci când ultimul vorbitor al unei limbi dintr-un loc dispare, arhiva, imaginea și mărturia capătă o altă greutate: ele nu mai sunt numai documente despre o comunitate, ci devin uneori ceea ce rămâne din vocea ei.

A doua zi a ProEtnica 2026 a pus astfel alături comunități vechi și generații care abia își încep drumul, memoria păstrată în film și memoria transmisă prin dans, literatura care întreabă dacă poveștile pot contribui la pace și scena pe care identități diferite se exprimă fără să se excludă. În această succesiune de întâlniri se regăsește, poate, și unul dintre răspunsurile la întrebarea deschisă în prima seară a festivalului: ce rămâne după 25 de ani de ProEtnica? Nu numai arhiva celor douăzeci și două de ediții, ci relațiile construite între oameni și comunități și continuitatea unui loc în care diferențele pot fi rostite, cântate, dansate, povestite și, mai ales, ascultate.

Pe scena din Piața Cetății, programul artistic al zilei de joi a început cu Uniunea Sârbilor din România – Organizația locală Sânnicolau Mare și Ansamblul Sveti Sava, continuând cu Asociația Macedonenilor din România și Ansamblul Soarele – Sonțe. Centrul Național de Cultură a Romilor – Romano Kher a adus la Sighișoara Ansamblul artistic „Șatra Elijah”, iar Uniunea Culturală a Rutenilor din România a fost reprezentată de Ansamblul Cervona Ruja din Bistra, Maramureș.

Prezența germană a fost reprezentată de Forumul Democrat al Germanilor din România – FDG Sighișoara, prin Jugendtanzgruppe Schäßburg, iar Uniunea Armenilor din România – Sucursala Craiova a adus pentru prima dată la ProEtnica tânărul Ansamblu NURR. Prezența acestuia are o semnificație aparte tocmai prin începutul pe care îl reprezintă: formația este recent înființată, iar participarea la ProEtnica constituie prima sa deplasare, într-un festival de care Uniunea Armenilor din România este legată încă de la primele ediții.

Programul a continuat cu Uniunea Culturală a Rutenilor din România, prin Ansamblul Holuboc din Peregu Mare, cu Ansamblul Folcloric Cetatea Sighișoara și cu Ansamblul folcloric „Eusevia Șuteu” din Topa, iar seara s-a încheiat cu recitalul cantautorului Adrian Ivanitchi, care mărturisea:

„Faptul că sunt pe scena ProEtnica, la Sighișoara, înseamnă că exist. Cânt, este tot ceea ce fac, este tot ceea ce simt. La Sighișoara, orașul meu de suflet, am în seara aceasta un spectacol în cadrul ProEtnica, festival care sper că va dăinui”.

Sighișoara, 27 august 2026

Volker Reiter
Președinte
Asociația Centrul Educațional Interetnic pentru Tineret – Sighișoara