Stramosii sârbilor, slavii, încep sa se stabileasca pe actualul teritoriu al României în Evul Mediu timpuriu. Activitatea arhiepiscopului Sava Nemanici, a avut un rol deosebit în crearea unitatii spirituale a poporului sârb din nordul si sudul râului Sava si fluviului Dunarea, în urma proclamarii bisericii ortodoxe autocefale sârbe în anul 1219. Atunci, cu acordul curtii ungare, s-a realizat dominatia asupra populatiei sârbe din Câmpia Panonica.
Migratiile sârbilor în tinuturile României de astazi au avut loc dupa tragedia poporului sârb de la Câmpia Mierlei, din anul 1389, si dupa prabusirea regatului medieval sârb (Despotia), în anul 1459.
În timpul prabusirii Regatului Ungar, în urma bataliei de la Mohaci din anul 1526, sârbii din regiunea Lipovei au pornit o miscare de eliberare sub conducerea tarului Iovan Nenad, care a infiintat primul stat sârb în regiunea panonica. Migratiile sârbilor continua în Banat si Crisana si dupa cuceririle otomane, astfel încât sârbii ajung sa constituie majoritatea locuitorilor. Multe eparhii sârbesti de pe teritoriul României de astazi se aflau pe atunci în subordinea mitropoliei de la Belgrad.
Odata cu eliberarea Banatului de sub dominatia turcilor, în anul 1718, toate popoarele ortodoxe (sârb, român, aromân, grec, etc.), au intrat în subordinea mitropoliei din Karlovat bucurându-se de privilegiile obtinute de sârbi în urma marii migratii. Sârbii si românii au avut o biserica comuna pâna în anul 1864.
Cea de a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, precum si secolul al XIX-lea, au marcat o ascensiune a culturii sârbe , mai ales în tinuturile României de astazi.
Delimitarea teritoriala dintre Regatul sârbilor, croatilor si slovenilor si Regatul României s-a facut în baza hotarârii Conferintei de pace de la Paris din august 1919, când cea mai mare parte din Banat a revenit României. În acea perioada, în România numarul sârbilor era de aproximativ 50.000, fiind localizati în peste saizeci de localitati. Prin acordurile internationale încheiate în perioada interbelica a fost reglementata situatia minoritatilor nationale de ambele parti ale frontierei celor doua tari, aflate în cea mai mare parte a istoriei lor în relatii de prietenie.
La 29 martie 1992 se înfiinteaza Uniunea Sârbilor din Romania (USR). USR organizeaza anual un 'maraton' al dansului si cântecului sârbesc (în luna aprilie), un festival coral (în luna mai), editeaza saptamânalul 'Nasa reci' (Cuvântul nostru) si un trimestrial literar 'Knjizeveni Zivot' (Viata literara), acorda asistenta autoritatilor locale pentru functionarea scolilor în limba sârba (îndeosebi Liceului 'Dositei Obradovici' din Timisoara). Uniunea Sârbilor din România are aproximativ 30 de filiale locale si aproximativ 5500 de membri activi. Conform datelor ultimului recensamânt (2002), în România traiesc 20411 etnici sârbi, concentrati mai ales în judetele Timis, Caras Severin, Arad, Mehedinti.