Turcii din România s-au stabilit pe aceste pământuri în mai multe valuri.
În secolul XIII, un grup de 12 000 de soldați de origine turcă conduși de împăratul Izeyddin Keykavuz s-a așezat în Dobrogea, trimiși de împăratul bizantin Mihail Paleologul pentru a păzi imperiul de invaziile străine, într-o așezare numită de turcii preotomani `Babadag`, ceea ce înseamnă `tatăl munților`: `Baba` înseamnă tată, iar `dag` înseamnă munte. Numeroase familii de turci preotomani au coborât prin Iznic (Niceea) și Iznik (Nicomedia) spre Iskidar ajungând până în anul 1264 în Dobrogea. Mulți ani orașul Babadag a fost o garnizoană militară, dar și un centru cultural puternic.
Un al doilea val de imigrație a turcilor are loc după cucerirea orașului Varna, în 1484, sub conducerea lui Baiazid, iar ultimul val este cel al turcilor veniți cu negoțul odată cu dezvoltarea legăturilor comerciale dintre Turcia și România.
Deoarece în secolul XVII mai toate satele, târgurile și orașele din Dobrogea aveau nume turcești,înseamnă că turcii ajunseseră să fie într-un număr foarte mare. Educația și instrucția avea mai mult caracter religios, iar școala făcea parte din lăcașul de cult, care la musulmani se numea geamie. În anul 1900, în Dobrogea se aflau 238 de geamii, iar astăzi pe toată întinderea României sunt 72 de geamii, din care 7 sunt închise (au nevoie de restaurare), iar 3 sunt pe cale de a fi construite. 59 sunt în județul Constanța și 37 au minarete. Trebuie precizată și existența vakifurilor, fundații care au contribuit foarte mult la dezvoltarea și păstrarea identității spirituale a populației de origine turcă.
La sfârșitul secolului XIX, Babadagul îi cedează locul Medgidiei ca centru cultural și spiritual al turcilor, după ce un număr mare de turci se mută acolo. În perioada interbelică intelectualitatea turcă din România se dezvoltă, apar reviste și ziare, mai întâi în limba turcă osmană, apoi bilingve, se continuă învățământul în limba turcă, la care se adaugă și limba română. În perioada 1945 - 1990 intelectualitatea turcă a migrat în Turcia, iar școala în limba turcă a funcționat până în 1954, când a fost suspendată.
Dupa 1990, comunitatea turcă s-a organizat constituind Uniunea Democrată Turcă din România, membră în Consiliul Minorităților Naționale. Pe lângă UDTR mai funcționează două mari organizații: Organizația de Tineret - Ataurk, și Organizația Femeilor Turce - Hanim Elleri, iar recent a luat ființă Centrul de Cercetare, Dezvoltare, Educație și Cultură - Dunărea de Jos.